La 24 octombrie 2018, Parlamentul European a aprobat un proiect de directivă care impune țărilor UE să aplice un tarif bazat pe distanțe în loc de timp, în conformitate cu principiul că poluatorul plătește.
Astăzi în Europa există mai multe modalități de a percepe taxe rutiere pentru vehiculele industriale: unele se bazează pe distanță, altele pe timp. În viitor, totuși, toate taxele trebuie să se bazeze pe kilometrii parcurși. Acest lucru a fost hotărât de Parlamentul European, stabilind că noile norme se vor aplica vehiculelor cu o masă totală mai mare de 2,4 tone și autobuzelor începând cu anul 2023 și vehiculelor ușoare din 2027.
Scopul acestei directive, explică Parlamentul European, este „de a contribui la realizarea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO2 ale UE în sectorul transporturilor și de a face mai echitabile drepturile utilizatorilor de drumuri”, aplicând principiul „cei care poluează cel mai mult să plătească. ” Directiva prevede, de asemenea, că taxele de trecere trebuie să se bazeze pe cantitatea de CO2 emisă și pe categoria vehiculelor, cu scopul de a încuraja utilizarea vehiculelor cu emisii reduse.
Directiva adoptată la 24 octombrie de către Parlamentul European prevede, de asemenea, o perioadă de timp pentru aplicarea treptată a unor norme privind taxele de trecere.
Primul termen limită este în 2020 și elimină derogările permise de normele actuale și impune ca taxa rutieră să fie aplicată tuturor vehiculelor industriale, în timp ce normele actuale permit exceptarea vehiculelor cu o masă totală de până la 12 tone. Începând cu anul 2021, dacă un stat aplică o taxă pentru vehiculele industriale, va trebui să stabilească o taxă care să ia în considerare costurile externe, și anume cele pentru mediu pentru poluarea atmosferică sau fonică cauzată de trafic. În sfârșit, începând cu anul 2026, directiva impune ca, în cazul în care se aplică o taxă pentru costurile externe , aceasta trebuie aplicată tuturor categoriilor de vehicule.
Directiva permite țărilor să stabilească individua reduceri ale taxelor de tranzit în anumite situații, cum ar fi pentru cei care folosesc în mod obișnuit vehicule ușoare în zonele care nu sunt dens populate sau la periferia orașelor.