Patronatele din transporturile rutiere – UNTRR, FORT, APTE 2002, APULUM, ARTRI solicită Guvernului să emită, în cel mai scurt timp, o Hotărâre de Guvern pentru extinderea perioadei de plafonare a tarifelor asigurărilor RCA, în condițiile în care peste două săptămâni expiră perioada actuală de plafonare a tarifelor, iar o nouă lege RCA nu este încă în vigoare.
Avansul din perioada 2014 – 2016, când tarifele RCA au crescut cu 500% în cazul firmelor de transport rutier, deși daunalitatea a urcat doar cu 10%, ne-a arătat că piața asigurărilor RCA este complet neconcurențială. Astfel, companiile de asigurări au stabilit tarifele RCA ca la bazar, au inclus în acestea toate costurile operaționale, deși nu țineau de segmentul RCA, și profitând de faptul că asigurarea RCA este obligatorie au solicitat firmelor de transport rutier tarife uriașe pentru a-și crește ratele de profit și capitalizarea.
O nouă lege RCA ar trebui să aducă ordine pe această piață, să stabilească un tarif de referință și să nu mai permită derapaje din partea firmelor de asigurări ca în trecut.
Având în vedere că noua lege RCA se află încă pe circuitul de avizare, iar perioada de plafonare se încheie în aproape două săptămâni, patronatele din transporturile rutiere – UNTRR, FORT, APTE 2002, APULUM, ARTRI solicită Guvernului, Parlamentului, ASF și Consiliului Concurenței măsuri urgente pentru continuarea perioadei de plafonare a tarifelor RCA pentru încă 6 luni.
Reamintim că Guvernul poate limita tarifele RCA conform Legii Concurenței 21/1996, modificată și completată în 2016, unde la art. 4, alineatul 3, este prevăzut că pentru sectoare economice determinate și în împrejurări excepționale, precum: situații de criză, dezechilibru major între cerere și ofertă și disfuncționalitate evidentă a pieței, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creșterii excesive a prețurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri.